luni, 27 iunie 2011

Miracolul primaverii

Si uite asa a mai iesit un 'boblen' din mainile mele... E mai micut de felul lui (18 x 25 cm) are 31 culori si as putea spune ca l-am terminat destul de repede. E pe placul meu pentru ca releva una din temele mele preferate - florile, asa ca, in curand am sa-l iau si pe fratiorul lui (cel cu trandafirii) si ii duc la inramat pentru ca apoi sa le gasesc cate un locusor pe peretii casei. Imi place la acest goblen faptul ca e un mix de flori (margarete, anemone, clopotei) si culori si ma duce cu gandul la un camp primavaratic.
Oricum, deja ma asteapta unul nou, ceva mai marisor (22 x 30 cm) si 40 culori.
 Treptele iubirii - urmatorul goblen

luni, 20 iunie 2011

La 1345 m

Nu este o inaltime spectaculoasa, am fost si mai sus (Vf. Toaca 1904 m, Sfinxul la 2216 m), in schimb privelistea de la acest nivel este ampla si deosebita si chiar m-a impresionat.
Traseul, la prima privire pare destul de dificil, insa cu un putin antrenament se poate razbate cu placere. Pe masura ce inaintezi urcusul devine mai stancos, presarat cu poienite de o parte sau de alta.


Acestea sunt bogate in acest moment din an cu flori gingase si colorate si o iarba grasa pe care iti vine sa te tolanesti si sa asculti trilul pasarilor.
Fugariti de canicula care se anunta dis de dimineata in oras ne-am adunat cu mic cu mare si am purces cu voiosie  spre munte (unii erau atat de voiosi incat au atins si 210 km la ora). De notat ca cea mai mica membra a grupului e Miruna si micuta are doar un anisor si 3 luni.
Dupa ce am admirat inca o data Cheile Bicazului, ne-am grupat cu totii (11) si am pornit la plimbare. Traseul este nou pentru familia noastra, cu toate ca la Lacu Rosu am fost de multe ori.


Iubesc muntele, mai ales vara, chiar daca nu sunt decat o "adidasara" si urc cu placere de fiecare data. Imi place sa-mi umplu plamanii cu aerul racoros din padure cu miros de rasina si brad si ma minunez de fiecare planta sau fluture.
Cu ceva suspine am reusit sa ajungem pana in varf, unde dupa ce ne-am tras sufletul putin si ne-am minunat de spectacolul oferit de platoul de pe Suhardul Mic ne-am asezat la masa.

Meniul a fost interesant si mai ales variat, in special pentru unii membri ai grupului nostru - Miruna care a combinat cu succes ceapa verde cu ciocolata.
Dupa ce ne-am mirat de spectacolul ce se desfasura sub privirile noastre (cel putin cei care nu au mai fost) si dupa o mica sedinta foto, am purces cu totii agale pe carare la vale unde unii sustin ca au vazut o capra salbatica. Povesti...hehe...

  La intoarcere, lumina era ideala pentru poze si au fost surprinse cu succes  o parte din flora si o si mai mica parte din fauna locala. Miruna l-a pacalit pe Mos Ene la urcat in schimb la coborare nu a mai reusit si s-a predat.

                                




 
Dupa catva timp am ajuns din nou la masini, insetati si transpirati dar totusi multumiti de ziua care tocmai se incheiase.
Speram sa nu ne desparta prea mult timp pana la o urmatoare intalnire cu muntele!