vineri, 30 septembrie 2011

Sarbatoarea recoltei

Incepand de ieri si pana duminica are loc la Iasi "Sarbatorea recoltei", un eveniment la care participa producatori si procesatori individuali si nu numai, producatori de branzeturi, produse din carne, miere, fructe si legume proaspete. Sarbatoarea este presarata cu diverse evenimente culturale si sociale - interpreti de muzica populara (pentru cine gusta), concursuri.
De asemenea, avem parte si de o expozitie de tractoare si masini agricole si, atractia mea personala - cateva animalute.Se pot admira un frumos si semet Frizian care avea o curiozitate mare in ceea ce priveste aparatul de fotografiat si ar fi vrut sa-l guste putin, 2 vacute Sura de stepa foarte foarte dragalase (si pe cale de disparitie din peisajul nostru), cateva oite si niste gainuse grosute. Ar mai fi trebuit sa fie prezenti si niste catei si struti care se pare ca nu au ajuns in prima zi. Nu stiu daca vor fi prezenti in zilele urmatoare.
La final am plecat si eu cu ceva telemea de oaie eco, un mar cat casa primit cadou si niste paine impletita.



 


 
 
 

 

 
 
 



 
 
 


marți, 27 septembrie 2011

Clatite cu carne tocata


Nu mai făcusem de ceva timp clătite umplute cu carne şi când am văzut pe blogul lui Haplea mi-am propus să fac şi eu ceva asemănător.
Ingrediente:
Clătite:
  • 1 litru lapte
  • 3 oua
  • făină cât cuprinde (să rezulte un aluat puţin mai gros decât la clătitele dulci)
  • o ceasca ulei
  • oregano
  • sare
Compoziţia:
  • 700 g carne tocată amestec
  • 1 ceapă mare
  • 1 morcov
  • 1 gogoşar
  • 200 g ciuperci
  • 200 g caşcaval / mozzarella
  • sare
  • piper
  • suc de roşii
Clătitele se fac cum se fac.
Compoziţia - Într-o tigaie adâncă se prăjeşte ceapa împreună cu morcovul ras prin răzătoarea mare, gogoşarul şi ciupercile tocate mărunt, după care se adaugă carnea tocată şi sucul de roşii. Se condimentează cu sare şi piper şi se lasă la foc mic, acoperit, până se frăgezeşte. La final se adaugă caşcavalul ras care se va topi şi va crea un liant.
Cu această compoziţie se umplu clătitele care se servesc calde sau reci.
Poftă bună!

luni, 26 septembrie 2011

vineri, 23 septembrie 2011

Prajitura Amandina

Nu este nici pe departe in lista preferintelor mele dulci, in schimb lui Mihai ii place mult, acesta fiind si motivul pentru care m-am decis sa o prepar. Asta nu inseamna ca nu "am gustat" si eu vreo doua bucati, una in ziua in care am facut-o - dupa doar cateva ore de stat la rece si care nu prea mi-a placut - si a doua in ziua urmatoare care pot sa spun ca m-a surprins placut - chiar s-au imbinat bine gusturile si crema nu mi s-a mai parut atat de grasa.
Ingrediente:
Blat:
  • 6 oua
  • 200 g zahar
  • 8 linguri faina
  • 20 g cacao
  • 30 ml apa
  • 30 ml ulei
  • 1 lingurita praf de copt
Crema:
  • 250 g unt
  • 150 g zahar pudra
  • 3 galbenusuri
  • 3 linguri mari cu cacao
Pentru insiropat
  • 400 ml apa
  • 200 g zahar
  • 2 plicuri capuccino
  • esenta rom
Glazura
  • ciocolata
  • unt

Blatul se prepara in felul urmator: albusurile se separa de galbenusuri se bat pana devin tari. Galbenusurile se freaca cu zaharul peste care se adauga albusurile si treptat faina impreuna cu cacaoa si praful de copt care se amesteca cu lingura. Apoi se adauga apa si uleiul. Se toarna intr-o forma de copt de 20x30 cm si se da la cuptorul preincalzit la 170 grade timp de 35 minute.
Pentru crema se freaca untul topit la temperatura camerei cu zaharul si galbenusurile si la final se adauga cacaoa.
Pentru sirop - se pun toate ingredientele pe foc si se amesteca pana se topeste zaharul. Dupa ce se ia de pe foc se adauga esenta.
Blatul racit se sectioneaza in 2 si se insiropeaza. Se adauga crema apoi al doilea strat de blat care va fi insiropat la randul lui. Toata partea superioara se glazureaza cu un amestec de ciocolata topita si unt.
O prajitura destul de simpla. 
Pofta buna!

miercuri, 21 septembrie 2011

Izvorul Muntelui

Cum inca avem parte de o toamna lunga si insorita si ploile nu aveau cum sa ne strice cumva programul, ne-am decis sa mai purcedem intr-o plimbare pe Ceahlau. De data aceasta insa am zis sa fie altceva decat Duraul si ne-am indreptat pe cealalta parte a masivului, catre Izvorul Muntelui. Traseul nostru, la urcat a fost Cabana Izvorul Muntelui - Curmătura Lutu Roşu - cabana Dochia, pe care l-am parcurs in 4 ore cu tot cu pauza de masa. La Cabana cred ca am stat vreo 40 minute de ne-am tras sufletul, am admirat peisajul si ne-am energizat cu ceva ciocolata. La coborare am abordat un alt traseu Piatra Lată a Ghedeonului  - Clăile lui Miron - Poiana Maicilor - Izvorul Muntelui, mai lung si mai dificil in schimb mult mai spectaculos. 
Efortul fizic este rasplatit in nenumarate randuri de panoramele oferite, mirosul de rasina si felul cum lumina apusului mangaie cald plantele. Oricum, cam mult pentru o singura zi totusi...distractia s-a lasat cu o febra musculara pe masura, cel putin la mine (cu toate ca m-am antrenat cu o zi inainte la cules de struguri), cu toate ca nu as zice nu unei noi provocari.